La mulţi aaani înfloritori, România mea?!

– Nu trage căruţa la vale? Prea grea povara? Turma poartă ochelari de cal?

La tot pasul auzim fredonându-se laitmotivul ăsta „Vreau o ţară ca afară!”. Sunt multe lucruri pe care nu le mai recunosc… România, trezeşte-te! Deşteaptă-te, române! Ce-i cu resemnarea asta? La tot pasul 4 din 5 români sunt sleiţi de puteri, nemulţumiţi… fără reacţie peste câte vin şi pleacă… Evoluţie?… Pardon, e nevoie de-o revoluţie, de-o schimbare din rădăcini a sistemului în care funcţionăm (existăm disfuncţional), suntem mulţi şi rândurile se îngroaşă… Aşa nu mai merge! Sunt tristă când văd că oamenii nu mai cred, nu mai visează… că o generaţie obosită şi sătulă formează o generaţie care încearcă să afle ce vrea, incisivă, care reprezintă viitorul.

????????????????????????????????????

– Daţi-mi ţara-napoi!

Ce-am risipit pentru voi…

O haită de lupi pe loc se arată! Să jucăm cum ni se cântă sau să cântăm cum ni se spune?

Recomand o sârbă a lupilor şi o-nvârtită a oilor… cum reuşesc să coabiteze cele două specimene?

Astăzi doare sărutul mişelesc pe obraz… Vreau români care respiră pentru ţara asta, care nu pleacă la orice nedreptate capul, care cred că „Merge şi aşa!” este o atitudine nepotrivită, cărora le pasă, care reacţionează la orice nedreptate care se produce în numele nostru… ce lecţie de istorie oferim generaţiei tinere care vine puternic din spate? Urlăm în noapte… ne aude cineva? Ar trebui să schimbăm frecvenţa!

Mă întorc şi mă gândesc cât de cumpătat şi în tihnă îşi duceau traiul strâmoşii noştri, bunicii noştri… cum mama  de-odinioară mergea la munca agrară a câmpului cu al său copil în faşă şi-l lăsa în bătaia vântului în leagăn şi-i cânta de la distanţă ca să se liniştească şi să se simtă în siguranţă. Tabloul acesta arhaic s-a pierdut peste ani, lor luându-le locul instantanee cu sate părăsite, îmbătrânite şi depersonalizate de obiceiuri ce altă dată se păstrau cu sfinţenie.

Învăţăm frumos la şcoală despre proverbele şi zicătorile din străbuni, care ne alină sufletul, dar care, pe zi ce trece, dispar ca şi simţire din rădăcinile noastre… confecţionăm diferite simboluri şi ne bucurăm la intensitate maximă.

 

 

 

Restartăm România aici şi acum! Aşa nu avem cum s-o mai ducem! Arătaţi-vă colţii mieluşeilor, haita de lupi stă la pândă! Ridicaţi-vă voalul de pe ochi şi trăiţi autentic, la superlativ orice moment… Ce poţi face? Reacţionează! Ia atitudine! Colorează umbrele şi scheletele ambulante care se târăsc zi de zi prin sanctuarul dintre Carpaţi. Ne merităm soarta? România-i ţara mea? Locuitorii ei sunt români? Unde-s ei că nu-i mai zăresc!

– Suntem conştienţi că o singură viaţă avem?

– Jucăm teatru pe scena vieţii? Stăm cu mâinile-n şold şi nu facem nimic?

Lasă un comentariu