Oglindă prin ochi de copil…

Întuneric, ai impresia că e foarte târziu, o poiană înzăpezită strălucind în bătaia lunii, un vânt însetat adie uşor… bezna îşi arată colţii.

O lampă de carbit fumegândă veghează siluetele amorţite din jurul focului… poveşti tihnite te poartă cu gândul departe…

La masă un licurici sfios încearcă să mă imortalizeze pe o foaie de hârtie… surpriza e pe cinste aşa că n-am cum să trag cu ochiul, mai ales că un bol cu merişoare îmi obstrucţionează vederea… O linie, un punct… o întrebare sfioasă:

  • Care este culoarea ta preferată?
  • Priveşte-mă cu atenţie! Ce culoare au ochii tăi?

Un mic Picasso îşi croieşte drumul, iar eu nu pot decât să mă simt onorată că s-a contopit preţ de câteva minute cu energia mea, cu felul meu de-a fi. Copiii de cele mai multe ori au o capacitate extraordinară senzorială, iar energia emanată de tine o transpun zglobiu în desene originale care te definesc.

Un mic retuş şi parcă silueta capătă contur… ca un adevărat creator mă plăsmuieşte, iar eu stau împietrită şi mută în faţa momentului creaţiei… Din coasta mea… mi-a desenat iubitul, iar deasupra noastră guvernează freneticul Cupidon, cu săgeţile lansate…

Mici trăsături de caracter îmi conturează chipul… şi parcă gândurile zilei de mâine mocnesc fidel printre jarul ce scaldă zăpada.

Cu un cărbune ascuţit mă pot transpune în orice poveste… acum am inimioare-n ochi, imediat în jur împrăştii tunete şi fulgere… realitatea noastră exterioară e interiorizată şi livrată cu o nuanţă personală…

– Hai, fă-mă luptătoare! Să pot ţine piept oricărei provocări care va să vină.

Hai, fă-mă elegantă să dau faţa cu orice ochi iscoditori!

Hai, fă-mă copilandră, să mă pot juca la nesfârşit cu viaţa!

De multe ori lăsăm doar o fărâmă din noi să se vadă… poate că fiecare în parte încă se caută printre piesele unui puzzle care încearcă să se construiască.

Un pletos amorezat până în vârful urechilor lângă… ce poţi să vrei mai mult de la un tablou de familie? Acum şi aici parcă timpul se opreşte. Am uitat parcă vechile obiceiuri… reconfigurare traseu… Orice este posibil?

  • O sută de privitori… o sută de faţete ale propriei dimensiuni… un singur suflet!
  • Tu cum te vezi? Adorm cu mine-n gând! Dedublarea personală încă încearcă să fure startul… Reflecţie?

Prin ochi de copil mă văd îndrăgostită de tot, toate, toţi, toate!

  • Lumina dansează desculţă în noapte, o-mbrăţişare caldă a puiului de om, o scanare pe retină a emoţiei… o bucată de humă care poate fi remodelată oricum.
  • Ce sclipiri scânteiază în sufletul tău?

 

Lasă un comentariu