Iarna e vecina noastră?

S-a ascuns în şifonier…

Doar rugată vrea să iasă!

Lustruiţi-vă canturile iarna bate la uşă!

În zonele cu altitudine mare iarna şi-a intrat în drepturi de cel puţin două săptămâni. Vârful Bistricior din munţii Călimani îşi etalează, ca de obicei splendoarea.

Iarna-i un miraj de emoţie: nasuri roşii de frig, mama care ne cheamă-n casă, miros de cozonac, portocale şi mere coapte, foc în sobă, o carte bună, şoapte, gheaţă la mal, luminiţe, zurgălăi, prima trântă pe derdeluş, brad împodobit, larma de pe ulicioară, cucuiul după o tură cu sania când m-am dat pe burtă şi am plonjat într-un gard, primul om sau mâţă de zăpadă, hornoaie fumegânde, mocirlă, zbenguială cu gura deschisă şi limba scoasă să prind

cât mai mulţi fulgi de zăpadăăă, vin fiert, o vizită la bunici, parbriz îngheţat, ţurţuri semeţi, aglomeraţie, flori de gheaţă, vitrine pline de cadouri, cantina săracului, îngeraşi în zăpadă, cerşetori îngheţaţi, colinde, labirinte de zăpadă… suflete calde?

Animalul din mine începe să hiberneze. Lupul cel blând sau cel fioros?

Depinde de cel pe care-l hrăneşti! Care-şi arată colţii? Haita-i pregătită de atac?

Se aşterne liniştea, totu-i alb… fiecare fiinţă mişună, se zvârcoleşte şi-şi continuă drumul… dezvirginând cu fiecare pas matricea amorţită.

Pârtieeeee! Alunec uşor pe sacu-mi la vale! Abandon! Închid ochii, plutesc!… troian de zăpadă… rânjesc… gândurile mele sunt şi ele amorţite… Zâmbesc!

– Rostoooogol! Hohote de sentimente… m-adâncesc în zăpadă… încă un pas… SĂLBĂTICIEEE!

– Suflet călător… siluete-n depărtare!

– Vă invit la o călătorie în sufletele voastre: ce gânduri vă poartă pe aripi de fulgi?