Multe gânduri şi energie pe măsură. Azi îi comemorăm pe cei pe care îi purtăm în suflet… le cinstim memoria celor care păşesc şi respiră în altă parte… ne sărbătorim rădăcinile… ne amintim de o parte din noi…

– Instrospecţie? Balanţă în derivă?

Aprindem o lumânare la fiecare mormânt şi ne conectăm preţ de câteva clipe cu cei care nu mai sunt printre noi, cărora le ducem dorul, faţă de care ne raportăm sau ne agăţăm de amintirile păstrate vii în fiinţa noastră. Ne întoarcem la origini! Suntem dezbrăcaţi de abundenţă, egoism şi răutate în faţa mormintelor… ne dăm seamă că putem să fim fericiţi cu atât de puţine lucruri!

Din pământ suntem făuriţi, acolo ne şi întoarcem… adevărate schelete ambulante păşim pe drumul nostru şi lăsăm urme adânci… azi ne lepădăm de nemulţumiri şi ne acceptăm soarta cu demnitate.  Nu degeaba primim această lecţie!

Văzând atâtea mâini de copii intinse după diferite dulciuri împărţite pentru mântuirea sufletelor celor plecaţi dintre noi, mi-am amintit de replica lui Dinică din filmul Filantropica… şi mi-am zis:

– Mâna-ntinsă care nu spune o poveste… nu primeşte dulciuri! De ce nu se-mpart mere, nuci? 

– Drumul acesta îl parcurgem invers? Uită-te în spate şi vezi n-ai uitat nimic?

Din prima zi de viaţă ne îndreptăm cu orice clipă care trece spre momentul acela de trecere, de transformare.

În fiecare zi în noi moare câte ceva: mândria de a fi gospodarul satului, frica de necunoscut după ce dai piept cu diferite obstacole, supărări pe te miri ce fleac, nervi şi gânduri nerostite.

Mulţi dintre cei în vârstă îşi aşteaptă rândul împăcaţi, îşi găsesc locul şi-l privesc foarte natural, măsurând din ochi peticul de humă ce urmează să-l îmbrace. Transformare a materiei!

– Aici vii?

– Lângă tata? Nu mă-ncurc cu el! Cine ştie? Poate în Spania!

– O felie de jinars n-ai adus?

– Aici?

– Mă duc şi la badea Paraschiv.

– Oare care-i să nu mor şi io prost!

– Meri la arhivă de vezi!

Freamătă frunzele copacilor semn că şi ele se-nclină în faţa măreţiei şi curgerii ireversibile a timpului… Acum şi aici! Atât ne-a rămas!

Prindem rădăcini? Există o reţea de comunicare subterană?