Fericirea s-a strecurat în trupul meu… da, da e un virus care-mi inundă toate diagonalele corpului; o simt!

E în mine! E chiar aici! E în ochiul meu; îi disting voluptatea în oglinda ruginită a sufletului…

– Ce s-a întâmplat cu cărbunele ce trebuia să ciobească şi ultimele colţuri ale diformei mele cutii de aramă?

Până şi proiectarea loviturii a avut de suferit; aproape întotdeauna greşelile au ceva sacru; de ce să le-ndrepţi? Mai bine le-nţelegi până la capăt…

– De ce încă mai vibrez?

– Nu ştiu. Probabil e o altă mască a greşelii, care în ultima vreme mă-ncolţeste şi-mi injectează stări halucinante de fiecare dată când fiorul privirii şopoteşte printre pietrele unui nou început. Să fie o premeditare, un delict?

– Plutesc! Cobor! Mă zbat! M-agăt! Urlu! Muşc! Scuip! Vărs venin! Tremur! Mă transform! … Greşesc?

– Bum! Bum! Bum! … şi totuşi o aud din nou! Acum s-a ghemuit în urechea mea! Semnale difuze se propagă, se-ncâlcesc în pânza deasă a timpanului; nu reuşesc nicicum s-o capturez…

– Toca-boca! Toca-boca! Toca-boca! …tresare ciocanul pe nicovală…

– Cu ce viteza îşi schimbă locul! Fericirea e în mine şi cu toate acestea nu mi se arată! Ce paradox! …Hai li! Hai lo! Cium taca-tica-taca-to!

Simţul meu fin al mirosului e pas cu pas cucerit, fermecat de izul narcisei ce se plictiseşte de lacrimile prelinse pe petalele ei. Curând, parfumul florii, care pătrunde până şi-n cele mai ascunse colţuri ale atmosferei, se izbeşte de sufletul neliniştit al lui Narcis care, se mai oglindeşte şi acum în picătura care umple paharul…

Amorţesc, iar buzele-mi sunt încleştate. Acum fericirea e proiectată pe cer; pe cerul gurii mele. O dezmierd uşor cu vârful limbii… şi ea, se lasă mângâiată. Drama sufletului destinat să trăiască separat în două corpuri a luat sfârşit, căci povestea mea de iubire a prins contur: două entităţi înscriindu-se în regnuri diferite s-au întâlnit într-un singur corp. Unitatea originară a androginului este refăcută pentru că fiorul fericirii îmi inundă până şi ultima parte a corpului… ultima sau prima… cine mai ştie? Căci astăzi pentru mine toate porţile sunt deschise…

– Râzi copile al lunii, căci stele ne veghează somnul! Ca prin ceaţă totul se conturează… stau singură într-un pufos abis… cu mâini de artist vreau să dau o formă propriei mele fericiri. E rândul meu să plăsmuiesc, la fel cum eu la rându-mi am fost creată… să făuresc din prafuri fine un mic schelet!… Îngenunchez şi-ncep s-adun… şi iau de-aici şi iau de-acolo… şi sfârtec o bucată din umbra imprimată pe talpa prăpastiei… e frig şi e-ntuneric şi oglindirea creşte-n dimensiuni…

Un ecou se propagă prin bezna căţărată pe umerii neantului:

– Cere fericirea ta cuiva, -va,-va!…

– De ce să cer eu fericirea mea cuiva? Şi cui s-o cer? Nu mi-e dator nimeni! Aşa că, cine mi-ar putea-o-napoia?

Timpul, oglinda, vâscul? Dar lor eu nu le-am dat nimic!

– Nu te mai tângui atât! Mai bine vino şi te-aşează la această masă. Ia loc şi-nchină-n-cistea mea un pahar de vin.

Hâc ! Hâc!… beţia iubirii o-ntrece pe cea a vinului!

Îi fac cu ochiul, o curtez; dar ea, şireată, deprinsă cu galanterii rezistă remarcabil.

– Hai, hai să mai închini o cupă!

Dar ea distantă îşi urmează calea… şi murmurul paşilor ei mă îmbie, mă trezesc…

– Cum să te mai reţin? Cum să te fac să mai rămâi o clipă?… Uriaş regim al relativităţii…

– Din ce să muşc? Cu ce să mă hrănesc? Să muşc din fructul cel ademenitor? Să ard deasupra unei bălţi de ceară? Să mă agăţ cu gheare stângace de pânza catargului? De ce nu-mi laşi măcar un decalog? De-l vrei pe-al meu, e simplu conceput:

Las dragei mele scumpă fericire

De azi încolo poate să mă-nşele!

Şi-i dau acuma dezlegare

Să plece! … până ce mai am răbdare…

– Hâââm! – o frunză în căderea ei îmi mângâie cicatricile schiţate pe pieptul meu rănit de vârful săgeţii…

Azi mai aştept cu pieptul dezgolit, aştept să fiu omorâtă încă o dată, cu trei săgeţi: să simt că trăiesc din nou, că plutesc, că mă-mbăt…

– Mă trezeşte acest junghi! Din trup mi se ridică un fior! Oare mă părăseşte fericirea? S-a hotărât să se-mplinească-n altă parte! Să realizeze cuplul fericit!

Pe degetul meu se proiectează virtual un inel, care-mi leagă, strânge inima!